De ce să nu mergi cu Taxi 2000

A fost o relație frumoasă, în care ea îmi recunoștea numărul, îmi cânta la telefon duioase cântece de relaxare și nu mă punea să aștept foarte mult. Nu întârzia niciodată și nu lipsea decât suflul aerului condiționat (uneori). Chiar dacă se schimba la față de fiecare dată când mă vedea, lucru inevitabil de altfel, eram încântată de faptul că puteam să tac liniștită pe bancheta din spate și nu mă supunea la tortura chit – chat – ului.

Până într-o zi. Lucrurile au început să scârțâie și am început să intru la bănuieli. Viața mea în Taxi 2000 nu era atât de roz pe cât credeam. Într-o zi, a întârziat. Mi-a spus că vine în 8 minute. După 10 minute, neliniștită (dacă i s-o fi întâmplat omului ceva?!) am sunat. Într-un final, a venit după 12 minute. Era ok  dar tare iritat din cauza lipsei mele de răbdare  și a faptului că fusese pedepsit și nu mai avea voie  să preia nicio comandă timp de 3 ore. Mi-a spus tot drumul cât e de supărat, dar n-am putut să fac nimic să treacă buba. Nu că m-aș fi străduit.

Altă dată, m-a întrebat foarte senin dacă știu cât face în mod obișnuit călătoria. I-am spus că da. Atunci m-a întrebat la fel de senin dacă poate să oprească aparatul. M-am simțit ieftină. Atât sunt eu pentru tine? Un bacșiș mai mic sau mai mare?

Ieri, paharul s-a umplut. După ce m-a înștiințat că nu se fumează decât pe scaunul din față (lucru pe care nu-l voi înțelege niciodată dar, de dragul unei colaborări îndelungate și pentru că nu voiam să arunc proaspăt aprinsa ultimă țigară din pachet, am acceptat), în mijlocul călătoriei, se oprește și întreabă două trecătoare:

–          El: Unde mergeți?

–          Eu: (This is not happening)

–          Ele: La aeroport

–          El: Vă deranjează dacă le luăm și pe doamnele și vă las pe dvs. în drum? Să merg și eu la aeroport…

–          Eu: (This is not happening) Nod.

Acum s-a terminat. Era momentul. Niciunul nu mai era ce-a fost. Asta e, capul sus și merg înainte în căutarea șoferului pe-un Taxi Alb. Să fie cel din povestea lui Shep Hyken?

Lucruri frumoase, de vară

Eu nu mai pot să mai citesc articole despre ce s-a întâmplat la Bac. Nu mai pot. Situația e suficient de tristă fără să o potențăm și noi. Acum câțiva ani, nu era bine că prea trecea toată lumea Bacul fără să merite și se umpleau facultățile de proști, acum nu e bine că e rata mică de promovabilitate.

În fine, am zis să mai destind puțin atmosfera și să întocmesc o listă de lucruri frumoase de făcut vara asta. Eu, tomnatică get beget, care nu suportă căldura și mai are și dureri din cauza ei, trebuie să-mi ocup constant mintea cu ceva, ca să nu trec Dunărea înot spre țări mai înnorate.

Anna Karenina

Un roman clasic, rusesc, o dragoste furtunoasă, cu bârfe din societatea rusească, de citit în metrou și taxi. Culmea e că am ajuns la vârsta asta fără să cunosc povestea, deci nu-i știu finalul, așa că vă rog nu-mi spuneți nimic despre trenuri sau sinucideri, cum au avut alții amabilitatea să o facă. Încă nu știu cum se termină și aș vrea să aflu singură.

Ploile de vară

Nu înțeleg de ce lumea nu le apreciază. Sunt aici ca să ne ușureze viețile și temperaturile. Mie, una, îmi place la nebunie când mă trezesc dimineața și aud ropote, spre deosebire de mirosul încins de asfalt topit. Eu zic să ne bucurăm de ploaie. Cât mai stă pe aici.

Boardgame Nights

Warhammer Invasion, Citadels, Catan, Gloom, jocuri ciudate cu cărți, zaruri, figurine, regulamente de sute de pagini și Tabiet Cafe. Casa cu o bibliotecă de jocuri, ceaiuri aromate și sandvișuri super bune. Oameni frumoși cu care să te joci. Și vecini nebuni.

Grey’s Anatomy

Dacă s-au terminat serialele produse de HBO, I need to see some blood and love on my screen J. What’s a girl supposed to do?

Kervansaray

Da, hotel de 5 stele, ultra all inclusive, adică e mai mult decât all, care înseamnă…pretty much all (bănuiesc că voi afla acolo ce înseamnă mai mult decât..tot), salariul pe o lună și jumătate. În plus, dacă tot nu-mi place căldura, de ce să nu mă duc direct spre cele mai ridicate temperaturi?

Da, e o vară frumoasă.