De ce să nu mergi cu Taxi 2000

A fost o relație frumoasă, în care ea îmi recunoștea numărul, îmi cânta la telefon duioase cântece de relaxare și nu mă punea să aștept foarte mult. Nu întârzia niciodată și nu lipsea decât suflul aerului condiționat (uneori). Chiar dacă se schimba la față de fiecare dată când mă vedea, lucru inevitabil de altfel, eram încântată de faptul că puteam să tac liniștită pe bancheta din spate și nu mă supunea la tortura chit – chat – ului.

Până într-o zi. Lucrurile au început să scârțâie și am început să intru la bănuieli. Viața mea în Taxi 2000 nu era atât de roz pe cât credeam. Într-o zi, a întârziat. Mi-a spus că vine în 8 minute. După 10 minute, neliniștită (dacă i s-o fi întâmplat omului ceva?!) am sunat. Într-un final, a venit după 12 minute. Era ok  dar tare iritat din cauza lipsei mele de răbdare  și a faptului că fusese pedepsit și nu mai avea voie  să preia nicio comandă timp de 3 ore. Mi-a spus tot drumul cât e de supărat, dar n-am putut să fac nimic să treacă buba. Nu că m-aș fi străduit.

Altă dată, m-a întrebat foarte senin dacă știu cât face în mod obișnuit călătoria. I-am spus că da. Atunci m-a întrebat la fel de senin dacă poate să oprească aparatul. M-am simțit ieftină. Atât sunt eu pentru tine? Un bacșiș mai mic sau mai mare?

Ieri, paharul s-a umplut. După ce m-a înștiințat că nu se fumează decât pe scaunul din față (lucru pe care nu-l voi înțelege niciodată dar, de dragul unei colaborări îndelungate și pentru că nu voiam să arunc proaspăt aprinsa ultimă țigară din pachet, am acceptat), în mijlocul călătoriei, se oprește și întreabă două trecătoare:

–          El: Unde mergeți?

–          Eu: (This is not happening)

–          Ele: La aeroport

–          El: Vă deranjează dacă le luăm și pe doamnele și vă las pe dvs. în drum? Să merg și eu la aeroport…

–          Eu: (This is not happening) Nod.

Acum s-a terminat. Era momentul. Niciunul nu mai era ce-a fost. Asta e, capul sus și merg înainte în căutarea șoferului pe-un Taxi Alb. Să fie cel din povestea lui Shep Hyken?

About Maria

Meu amor, meu amor, meu corpo em movimente minha voz a procura do seu proprio lamento.

Posted on August 23, 2011, in Grămada cere vârf and tagged , . Bookmark the permalink. 3 Comments.

  1. Iubire de o vara?!?🙂 Nu te supara, Maria, asa-s taxime-tristii!!! Cred totusi ca firma e una dintre cele mai serioase de pe piata…

  2. Subscriu, si inca mai rau. La primul eveniment BizMasters, dupa ce soferul a mers manacand seminte si f relaxat, cand sa platesc nu mai aveam decat o bancnota mare, de la care nu avea sa-mi dea rest, si suma aproximativa. Dupa ce am cautat prin portofel, am mai gasit si cei 2 lei care-mi mai lipseau din pretul calatoriei. Si-i zic, uitati, am gasit. Ii dau 12 ron – alta posibilitate neavand, intrucat niciunul, aparent ,nu aveam rest de la 100, si el imi arunca banii pe bancheta din fata spunand: Pentru asta m-am grabit eu?

    No really :)) Though, I did not let him blow my day. Sa nu mai zic ca 8 minute aufost si 20 odata, in ideea in carema grabeam.

  3. Ei, trebuia sa zici ca nu te deranjeaza cele doua, si sa te imprietenesti cu ele pe drum. Cred c-ar trebui sa fim mai prieteni cu “strainii”. Doar daca nu-s dubiosi.

    on-topic – eu sunt inca fidel taxi 2000 (cam de cand am inceput sa merg cu taxiul), desi mi-au intarziat de circa doua ori in ultimul an. Dar vin rapid, ma stiu, etc.

    Daca vrei firma naspa, incearca sa mergi cu Eurostil de exemplu🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: