Mai Cade O Frunza

toamnaÎn ultimele zile, m-a vizitat fantoma cărţii „La Medeleni”. Nu acţiunea, ţin minte doar frânturi din ea, dar îmi sunt foarte vii în memorie sentimentele pe care le aveam când o citeam. Linişte. De atunci, n-am prea mai fost liniştită. Copilărie. Cam pe-atunci s-a terminat şi cu ieşitul pe-afară. Îmi doream cu ardoare să trăiesc în Medeleni. Cam pe-atunci am încetat să-mi petrec verile la bunici.

Mă regăseam în personajul Monicăi şi îmi doream să fiu mai mult ca Olguţa. Monica era timidă, în schimb Olguţa îi avea pe toţi. Făcea doar ce voia ea şi trăia. Am ajuns un hibrid, o combinaţie ciudată între cele două, între un om timid şi un om cu tupeu şi nici acum nu ştiu să controlez prea bine cele două trăsături. Când să mă folosesc de una şi când de alta. Mai mult mă folosesc ele pe mine. Poate ele ştiu mai bine decât mine.

Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de mine şi mi-e teamă că distanţa asta o să mă facă să fiu cine trebuie să fiu.  22 nu e un număr care să mă reprezinte. N-am încredere în numerele pare. Dar îl aştept cu braţele deschise şi cu zâmbetul pe buze. Olguţa din mine apreciază provocările.

Ne concentrăm prea mult pe lucruri ce sunt şi prea puţin pe lucruri ce ar putea să fie. Alea sunt lucrurile frumoase. Ştiam să fac asta, mă pricepeam. Eram inocentă. Dar am uitat cum. Va trebui să învăţ din nou.

Poate mă vei acuza că sunt egoistă. Chiar sunt.

 

About Maria

Meu amor, meu amor, meu corpo em movimente minha voz a procura do seu proprio lamento.

Posted on October 11, 2010, in Grămada cere vârf. Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Las ca nu e bai. O sa mai treci prin momente de astea din cand in cand. Eu ma vad intre Leonidas (din 300) si un geek oarecare de la faculta. Fiecare are o oarece dualitate in el. Si tin sa te contrazic. Nu esti egoista, pentru ca imparti cate ceva cu restul oamenilor. Nu uita ca urmeaza primavara. Abia astept.

  2. Apropos , stii de ce romanele lui Ionel Teodoreanu nu au trecut granitele copilariei si ale tarii? Pentru ca impart personajele/ oamenii in buni si rai, in misto si naspa , in perfecti si imperfecti. Perfectiunea nu e “inghitita” decat in copilarie. Pe masura ce cresti , iti dai seama ca nu exista oameni eminamente rai sau eminamente buni.Marile opere ale lumii tocmai asta au de au ajuns perene , perosnaje creionate cu culori mirifice , dar si gri, pamantiu, samd … Toti suntem un mix de calitati/defecte. Asa ca , welcome in lumea adultilor ! Sa-mi traiesti 111 ani , ca tot iti plac tie numerele impare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: