Amintiri din Epoca Bunicii – II

Jurnalul buniciiDuminică, 16 octombrie 1988

Pe la orele 20.00 sună telefonul. Ridic receptorul şi aflu de la Lizica că Daniela a plecat însoţită de Bebe şi Iustin într-o salvare la Casa de naşteri.

Toată noaptea nu am putut dormi, făcîndu-mi tot felul de griji şi imaginându-mi naşterea în chip şi fel. În mare grabă am plecat a doua zi de dimineaţă la Buzău. Era o zi răcoroasă de dimineaţă, însorită şi călduroasă mai târziu.

Lizica mi-a povestit cum au decurs lucrurile (momentele). De dimineaţă, Daniela a dat semne de nervozitate. Pe la orele 17.00, s-au dus la gară să-l aştepte pe Iustin care venea acasă. Stând pe bancă, a simţit că e momentul. Cu o maşină au ajuns acasă la Lizica unde stăteau de 3 săptămâni în aşteptarea noului născut. A făcut o baie fierbinte.

Pe la orele 19.30 au chemat salvarea. Moaşă a fost o doamnă Popescu care cu ani în urmă fusese cu serviciul în com. Calvini şi ne cunoştea foarte bine şi o fostă colegă de liceu şi prietenă, Doina.

Spre surprinderea tuturor a născut foarte repede şi uşor pe la orele 10.30 (22.30).

Mituind portarul pe la orele 10 luni, am pătruns împreună cu Bebe în Maternitate. Mare mi-a fost mirarea cănd am văzut că nepoţica mea seamănă cu fetiţa din visul meu din noaptea trecută. O fetiţă cu cap şi ochi de chinezoaică, cel mai mic copil din salon: cu picioare subţiri şi mâini deasemenea. Am simţit o atracţie deosebită spre acest copil. Faţa mea probabil că radia de bucurie , că Daniela şi Bebe se mirau (sau mai bine spus se uitau întrebători la mine ce mi-o fi plăcând mie la acest ghem de copil negru – roşcat). Mi-am spus părerea asupra numelui „Andreea” să se numească. N-au ţinut cont de propunerea mea.

Mi-au zis să vin şi să pregătesc camera. Aşa am făcut.

În ziua când a ieşit Daniela cu Oana din maternitate, toţi au ajuns acasă cu Lizica, Loti şi Bebe, în maşina Lizichii. Eu împreună cu Costică (bunicul) am dorit să vedem copilul mai bine şi cu multă bucurie ne mişcam atenţi cu toată lumea.

To be continued🙂

About Maria

Meu amor, meu amor, meu corpo em movimente minha voz a procura do seu proprio lamento.

Posted on August 9, 2010, in Amintiri din Epoca Bunicii and tagged , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: