Grupei 157

Dragilor, am terminat facultatea!!!!

S-a terminat cu alergătura între seminarii (că la cursuri nu merg…de fapt, nu mergeam), cu restanţele,  s-a terminat cu doamna Flori, cu profesorii şi diversele lor pretenţii. Şi deja mi-e dor de un seminar interminabil. Însă mi-au rămas pozele de azi, o eşarfă şi o insignă galbene şi foarte multe amintiri. Şi bătăturile de la pantofi, să nu uit.

Îmi amintesc de primul curs la care am participat, cel de BTI (Bazele Tehnologiei şi Informaţiei, că peste câţiva ani, o să uităm ce însemna BTI), în care domnul profesor ne-a spus foarte nonşalant că o să ieşim din facultatea asta fără să ştim cum să facem bani. Yey! S-a dovedit adevărat, mai mult sau mai puţin.

N-o să uit niciodată întrebarea Andreei Roman: „Tu faci parte din grupul celor care fumează?”. Mi-a făcut facultatea mai frumoasă. Îţi mulţumesc, Andreea. Datorită ţie s-a format Grupul Celor Care Fumează.

N-o să uit nici interiorul şi exteriorul şi întrebarea care a făcut diferenţa între cele două. Prietenii ştiu de ce.

N-o să-l uit nici pe profesorul care m-a picat pentru că nu i-a plăcut numele meu. De fapt, am şi uitat cum îl cheamă. Sau n-am ştiut niciodată.

De asemenea, nu voi uita niciodată ce punct forte important e cursul valutar.

Şi nici nopţile nedormite la Alex şi Bogdan, cu hârtii împrăştiate prin toate ungherele, cu Marina care  ne-a învăţat contabilitate, cu Alex care juca Manager sau ne invita în Amway, cu Ştefan care se grăbeşte încet, cu Bogdan şi gaura lui din canapea, cu Roxana care-mi ura să visez ponei roz, cu Raluca care dansa pe muzica lui Mărgineanu, cu Andreea care (nu) reuşea să ne bage moca într-un club şi, cu siguranţă, nu voi uita niciodată „La cap de pod” sau partidele de Whist.

O materie foarte importantă pentru mine a fost Statistica. Nu mai ştiu ce-am învăţat, dar îmi amintesc cum am cuantificat noi influenţa partidelor de sex dintr-o lună asupra notelor din sesiune. A fost o învăţătură valoroasă pentru următoarele sesiuni.

Sunt sigură că şi eu am spus multe tâmpenii care au provocat râsete. Dar nu mi le mai amintesc. Dacă şi le aminteşte cineva, îl rog din tot sufletul să le împărtăşească.

Acum, stau cu mâna pe telefon. Aştept să sune viitorul.

About Maria

Meu amor, meu amor, meu corpo em movimente minha voz a procura do seu proprio lamento.

Posted on July 6, 2010, in Grămada cere vârf and tagged . Bookmark the permalink. 4 Comments.

  1. Eu trebuie sa ma duc la un control ca nu imi aduc aminte nimic din astia 3 ani… hmm

  2. ma bucur ca am avut un rol important in viata ta!!! iti doresc tie si interiorului tau o viata lunga!

  3. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: