Mesaj către toţi suferinzii din dragoste

Nu-i aşa că ai simţit şi tu golul ăla în stomac care, periodic, la un interval bine prestabilit de 1,53 minute, se transforma într-un mare bolovan, de parcă ai fi mahmur, dar tu nu erai?

Nu-i aşa că făceai tahicardie de fiecare dată când îţi suna telefonul?

Nu-i aşa că ţi se părea că atragi ca un magnet toate melodiile şi filmele despre dragoste eternă şi absolută, care îţi făceau cel mai rău rău de pe pământ?

Nu-i aşa că ai dezvoltat o prietenie de lungă durată, bazată pe încredere şi sinceritate cu o sticlă de vin? Şi apoi cu alta.

Nu-i aşa că plîngeai şi când te spălai pe dinţi?

Nu-i aşa că ai făcut şi tu o obsesie din a intra pe toate reţelele de socializare şi ai transformat din asta o modalitate foarte perversă de spionaj şi te gândeai că, dacă rolurile ar fi schimbate, tu ai cere un ordin de restricţie online împotriva ta? Dar, de fapt, nu-i aşa că te-ai specializat, cu această ocazie, în a-ţi lua toate măsurile de precauţie ca individul/individa să nu ştie că te-a transformat în stalker de cea mai fină calitate?

Nu-i aşa că ţi-ai pus serios problema dacă trăieşti sau nu într-o telenovelă?

Nu-i aşa că îi recunoşteai chipul, mersul şi şireturile  în toţi bruneţii sau brunetele, blonzii sau blondele, roşcaţii sau roşcatele etc.  care treceau pe stradă?

Nu-i aşa că ai purtat mii de dialoguri imaginare în care, alternativ, îi spuneai ce cretin sau cretină e şi îi ofereai apoi libertatea pentru că asta faci când iubeşti cu adevărat?

Nu-i aşa că atunci când vă întâlneaţi, într-un final apoteotic, ţi-au rămas toate dialogurile în gât şi se împingeau cu putere în omuleţ, să nu cumva să şuieri măcar un cuvânt?

Nu-i aşa că ţi-ai făcut un blog sub pseudonim în care ţi-ai vomitat toate amarurile şi apoi i apoi i l-ai pasat subtil sau nu?

Nu-i aşa că te-ai întrebat de ce ţi se întâmplă toate numai ţie?

Nu-i aşa căerai precis, precisă că nu o să mai iubeşti niciodată la fel şi că nu o să mai găseşti pe cineva la fel de răsărit, darămite mai ceva?

News flash: Aia nu era iubire adevărată. Era doar un training pentru dragostea vieţii tale.

About Maria

Meu amor, meu amor, meu corpo em movimente minha voz a procura do seu proprio lamento.

Posted on June 8, 2010, in Grămada cere vârf and tagged , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Referitor la concluzie, fiecare etapa dintr-o relatie (de la cunoastere la despartire si dor/durere) are partile ei frumoase. Stiu ca suna a cliseu, dar am realizat cat de important e sa nu poti dormi noaptea din cauza framantarilor (de orice fel – gelozie, dor, etc) in momentul in care m-am trezit intr-o relatie consumata demult, in care singurele lucruri care ne legau erau RUTINA, OBISNUINTA si COMODITATEA. Mi-era atat de dor de o emotie, incat poate mi-as fi dorit sa fiu parasita sau chiar inselata in speranta ca o sa se trezeasca in mine o reactie afectiva de o minima intensitate… pozitiva, negativa, nu conta. So… indiferent daca e sau nu dragostea vietii, daca s-a produs sau nu un “click?” =)) are farmec sa traiesti orice minut din viata si moartea unei relatii !!! cred?

    Deci e de bine.

    • Exact. Dacă n-am fi trecut prin chestiile astea, n-am fi ştiut cât de importante sunt emoţiile. Şi nici n-am fi ştiut să le recunoaştem, mai apoi, la adevărata lor valoare. Deci e de bine. :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: